Parlamentul României - Lege nr. 76/2002 din 16 ianuarie 2002

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă 

În vigoare de la 01 martie 2002

Consolidarea din data de 08 iulie 2015 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 103 din 06 februarie 2002 şi include modificările aduse prin următoarele acte: OUG 124/2002; OUG 147/2002; DCZ 217/2003; L 107/2004; L 580/2004; OUG 144/2005; OUG 91/2007; OUG 126/2008; OUG 192/2008; L 121/2009; L 118/2010; OUG 108/2010; L 233/2010; OUG 117/2010; OUG 17/2011; L 187/2012; L 250/2013; OUG 28/2014;
Ultima modificare în 15 decembrie 2014.


    Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale 

   Art. 1. -  În România fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurările pentru şomaj. 
   Art. 2. -  Prevederile prezentei legi reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor pentru riscul de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii. 
   Art. 3. -  Măsurile prevăzute de prezenta lege au drept scop realizarea următoarelor obiective pe piaţa muncii: 
   a) prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia; 
   b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă; 
   c) sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei; 
   d) asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii; 
   e) stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă; 
   f) stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă; 
   g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice; 
   h) creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia naţională; 
   i) protecţia persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj. 
   Art. 4. -  (1) În aplicarea prevederilor prezentei legi sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex şi vârstă. 
   (2) Măsurile şi drepturile speciale acordate prin prezenta lege unor categorii de persoane defavorizate nu constituie discriminare în sensul prevederilor alin. (1). 

CAPITOLUL II
Concepte privind piaţa muncii 

SECŢIUNEA 1
Termeni şi expresii utilizate 

   Art. 5. -  În sensul prevederilor prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 
   I. angajator - persoana juridică sau persoana fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile legii; 
   II. loc de muncă - cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu; 
   III. persoană în căutarea unui loc de muncă - persoana care face demersuri pentru a-şi găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii; 
   IV. şomer - persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: 
   a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare; 
   b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci; 
   c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare; 
   d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă. 
   IV1. şomer înregistrat - persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. IV şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă. 
   IV2. şomer de lungă durată - persoana care este şomer pe o perioadă mai mare de 12 luni, în cazul persoanelor cu vârsta de minimum 25 de ani şi pe o perioadă de 6 luni, în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi până la împlinirea vârstei de 25 de ani; 
   IV3. tânăr cu risc de marginalizare socială - persoana cu vârsta cuprinsă între 16-26 de ani, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la punctul IV, se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi se încadrează în una dintre următoarele categorii: 
   a) se află în sistemul de protecţie a copilului sau provine din acest sistem; 
   b) are dizabilităţi; 
   c) nu are familie sau a cărui familie nu îi poate asigura întreţinerea; 
   d) are copii în întreţinere; 
   e) a executat una sau mai multe pedepse privative de libertate; 
   f) este victimă a traficului de persoane. 
   V. stagiu de cotizare - perioada de timp pentru care s-a datorat contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat, precum şi perioada pentru care persoanele asigurate în sistemul asigurărilor pentru şomaj prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj au datorat şi au plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj; 
   VI. asigurat - persoana fizică ce realizează venituri, potrivit legii, şi pentru care angajatorul este obligat să reţină şi să plătească contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj, precum şi persoana care se asigură prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj; 
   VII. indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ care nu s-au putut încadra în muncă; 
   VIII. măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă - acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi, în mod deosebit, a şomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată. 

   IX. Indicatorul social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, denumit în continuare indicator social de referinţă, reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestaţiile băneşti suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj, cât şi în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum şi a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă. 
SECŢIUNEA a 2-a
Indicatori statistici privind piaţa muncii 

   Art. 6. -  (1) La nivel naţional şi teritorial situaţiile şi evoluţiile de pe piaţa muncii sunt monitorizate, în principal, cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind: 
   a) resursele de muncă; 
   b) populaţia activă; 
   c) populaţia ocupată; 
   d) şomerii; 
   e) locurile de muncă vacante; 
   f) indemnizaţia de şomaj; 
   g) populaţia ieşită din şomaj prin ocupare, precum şi prin părăsirea pieţei muncii; 
   h) rata şomajului. 
   (2) Sistemul de indicatori statistici şi metodologia de calcul a acestora se stabilesc de Institutul Naţional de Statistică în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. 
   Art. 7. -  (1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza documentelor primare de înregistrare a şomerilor, a comunicărilor făcute de furnizorii de servicii de ocupare acreditaţi şi de angajatori privind locurile de muncă vacante, calculează indicatorii statistici prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. d) -h) şi alţi indicatori specifici pieţei muncii. 
   (2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă elaborează, în funcţie de necesităţi, analize, studii şi cercetări statistice speciale privind situaţia şi evoluţia şomajului şi a ocupării, la nivel naţional şi teritorial, pe domenii de activitate. 
   Art. 8. -  (1) Pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la art. 7 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă asigură condiţiile materiale, organizatorice şi manageriale corespunzătoare, elaborează şi administrează sistemul documentelor primare, constituie şi exploatează baza proprie de date. 
   (2) Pentru realizarea unor analize, studii şi cercetări statistice speciale de natura celor prevăzute la art. 7 alin. (2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă poate angaja şi serviciile unor prestatori specializaţi. 
   (3) Metodologia de realizare a cercetărilor statistice speciale va fi avizată, potrivit legii, de Institutul Naţional de Statistică. 
   Art. 9. -  (1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are obligaţia să facă publici indicatorii statistici privind piaţa muncii, cu o periodicitate care va fi stabilită o dată cu sistemul de indicatori prevăzut la art. 6 alin. (1). 
   (2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă va pune la dispoziţie Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale indicatorii statistici, rezultatele cercetărilor statistice speciale, analizele şi studiile statistice. 
   Art. 10. -  (1) Angajatorii au obligaţia să comunice agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii pentru ocuparea forţei de muncă, în căror rază îşi au sediul, respectiv domiciliul, toate locurile de muncă vacante, în termen de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora. 
   (2) Furnizorii de servicii de ocupare acreditaţi au obligaţia de a comunica lunar agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază îşi au sediul date privind numărul şomerilor mediaţi şi încadraţi în muncă. 
   (3) Angajatorii au obligaţia să comunice agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă teritoriale, ocuparea locurilor de muncă vacante care au fost comunicate potrivit alin. (1), în termen de o zi de la data ocupării acestora, în condiţiile legii. 
   Art. 11. -  În vederea elaborării strategiilor şi politicilor, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe piaţa muncii, la nivel naţional, pe domenii de activitate, ramuri, sectoare economice sau zone, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale iniţiază reglementări privind obligativitatea angajatorilor de a comunica informaţiile necesare cu privire la forţa de muncă. 
   Art. 12. -  În sensul prezentei legi, Institutul Naţional de Statistică are următoarele atribuţii: 
   a) calculează indicatorii statistici prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. a) -c); 
   b) furnizează Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă datele privind forţa de muncă, rezultate din cercetările statistice proprii; 
   c) elaborează în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale sistemul de indicatori statistici ai pieţei muncii şi metodologia de calcul a acestora; 
   d) avizează cercetările statistice speciale realizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. 

SECŢIUNEA a 3-a
Clasificarea ocupaţiilor 

   Art. 13. -  Clasificarea ocupaţiilor din România este sistemul de identificare, ierarhizare, codificare a ocupaţiilor din economie, care se elaborează de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică, cu alte ministere şi instituţii publice interesate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 
   Art. 14. -   (1) Procedura de actualizare a Clasificării ocupaţiilor din România se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică. 
   (2) Actualizarea Clasificării ocupaţiilor din România se realizează, periodic, la solicitarea celor interesaţi sau în baza unor reglementări speciale, prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 
   Art. 15. -  Utilizarea Clasificării ocupaţiilor din România este obligatorie la completarea documentelor oficiale. 

SECŢIUNEA a 4-a
Categorii de beneficiari 

   Art. 16. -  Beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situaţii: 
   a) au devenit şomeri în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit c); 
   b) nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ; 
   c) ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia; 
   d) au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie internaţională, conform legii; 
   e) sunt cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României, conform legii; 
   f) nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenţie. 
   Art. 17. -  (1) În vederea stabilirii dreptului de indemnizaţie de şomaj, şomerii prevăzuţi la art. 16 lit. a) sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situaţii: 
   a) le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor; 
   b) le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor; 
   c) le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi ori aleşi, dacă anterior nu au fost încadraţi în muncă ori dacă reluarea activităţii nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului; 
   d) «abrogat» 
   e) le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor; 
   f) au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; 
   g) au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă; 
   h) le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii; 
   i) «abrogat» 
   j) reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora; 
   k) le-a încetat activitatea desfăşurată exclusiv în baza unui raport juridic, altul decât cel de natura celor prevăzute la lit. a)-e), g) şi h), în considerarea căruia s-a datorat, potrivit legii, contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj. 
   (2) Sunt asimilate şomerilor persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. 16 lit. b), dacă îndeplinesc următoarele condiţii: 
   a) sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale; 
   b) sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale; 
   c) «abrogat» 

CAPITOLUL III
Sistemul asigurărilor pentru şomaj 

SECŢIUNEA 1
Categorii de asiguraţi 

   Art. 18. -  (1) În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate, în condiţiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asiguraţi. 
   (2) Asiguraţii pot fi: 
   a) cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari; 
   b) cetăţeni români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii; 
   c) cetăţeni străini sau apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, în condiţiile legii. 
   (3) Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări pentru şomaj şi au dreptul să beneficieze de indemnizaţie de şomaj, conform prezentei legi. 
   Art. 19. -  În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: 
   a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari; 
   b) funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire; 
   c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului; 
   d) «abrogat» 
   e) persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator; 
   f) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e), în condiţiile în care pentru aceste persoane asupra veniturilor respective există obligaţia, potrivit legii, de plată a contribuţiei de asigurări pentru şomaj. 
   Art. 20. -   Se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prezentei legi, următoarele persoane: 
   a) asociat unic, asociaţi; 
   b) administratori care au încheiat contracte potrivit legii; 
   c) persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice, titulari ai întreprinderilor individuale, precum şi membrii întreprinderilor familiale; 
   d) cetăţeni români care lucrează în străinătate, conform legii; 
   e) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-d). 
   Art. 21. -   Angajatorii la care îşi desfăşoară activitatea persoanele prevăzute la art. 19 sunt obligaţi să depună Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, prevăzută de lege, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. 
   Art. 22. -  (1) Persoanele prevăzute la art. 20 pot încheia contract de asigurare pentru şomaj cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au cel puţin vârsta de 18 ani şi sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. 
   (2) Venitul lunar pentru care se asigură persoanele prevăzute la art. 20 nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii, şi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, stabilit potrivit legii, în vigoare în luna pentru care se plăteşte contribuţia de asigurare pentru şomaj. 
   Art. 221. -   (1) Persoanele care sunt supuse legislaţiei de asigurări sociale din România în condiţiile prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene sau de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, având angajator care nu are sediul social ori reprezentanţa pe teritoriul României, se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj, cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au, după caz, domiciliul, reşedinţa sau îşi exercită dreptul la rezidenţă potrivit legii, în condiţiile în care sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi nu au statut de pensionar, conform legii. 
   (2) Venitul lunar la care se pot asigura persoanele prevăzute la alin. (1) şi la care se plăteşte contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cota stabilită de lege pentru persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj, nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii, şi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. 
SECŢIUNEA a 2-a
Bugetul asigurărilor pentru şomaj 

   Art. 23. -  (1) Bugetul asigurărilor pentru şomaj cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului asigurărilor pentru şomaj. 
   (2) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale fundamentează anual, pe baza propunerilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, proiectul bugetului asigurărilor pentru şomaj. 
   (3) Bugetul asigurărilor pentru şomaj se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. 
   Art. 24. -  (1) Veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie din: 
   a) contribuţiile angajatorilor şi ale persoanelor la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 19 lit. b) -f), asimilate angajatorului, potrivit legii; 
   b) contribuţiile individuale ale persoanelor prevăzute la art. 19; 
   c) contribuţiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare pentru şomaj; 
   d) venituri din alte surse, inclusiv din finanţare externă. 
   (11) Cu sumele recuperate din debite provenite din venituri datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj se reîntregesc veniturile acestui buget, în funcţie de natura sursei la care a fost creat debitul. 
   (2) În cazul în care sursele prevăzute la alin. (1) nu acoperă finanţarea cheltuielilor, deficitul bugetar va fi acoperit prin subvenţii de la bugetul de stat. 
   Art. 25. -  (1) Constituirea resurselor şi efectuarea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj se realizează prin trezoreria statului. 
   (2) Disponibilităţile băneşti înregistrate la finele anului de bugetul asigurărilor pentru şomaj se reportează şi se utilizează în anul următor. 
   (3) Disponibilităţile băneşti ale bugetului asigurărilor pentru şomaj sunt purtătoare de dobânzi. 
   (4) Măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă a căror finanţare se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi care, potrivit prevederilor legale, continuă şi în anul bugetar următor vor fi finanţate din bugetul anului respectiv, din creditele aprobate cu acest scop. 
   Art. 26. -   Angajatorii au obligaţia de a calcula lunar şi de a plăti, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă prevăzută de lege se aplică asupra bazei de calcul al contribuţiei datorate de angajator la bugetul asigurărilor pentru şomaj, stabilită potrivit legii, în situaţia persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19. 
   Art. 27. -  (1) Angajatorii au obligaţia de a calcula şi de a reţine lunar, precum şi de a vira potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă prevăzută de lege se aplică asupra bazei de calcul al contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj, stabilită potrivit legii, în situaţia persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19. 
   (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică pe perioada în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19, sunt suspendate potrivit legii, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii. 
   *) Potrivit art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, prevederile art. 27 din Legea nr. 76/2002 se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2011. 
   Art. 28. -   Persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă se aplică asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj. 
   Art. 29. -   (1) Cotele contribuţiilor prevăzute la art. 26 şi 27, stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se pot modifica, în funcţie de necesarul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. 
   (2) Cota contribuţiei prevăzute la art. 28 reprezintă suma cotelor contribuţiilor prevăzute la art. 26 şi 27, stabilite conform alin. (1), şi se poate modifica în funcţie de necesarul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. 
   Art. 30. -   (1) Veniturile din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie, în principal, din dobânzi, majorări pentru neplata la termen a contribuţiilor, restituiri ale creditelor acordate în baza legii, sume reprezentând contravaloarea cursurilor de formare profesională încasată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, penalităţi, amenzi şi orice alte sume încasate potrivit legii la bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   (2) Sumele reprezentând contravaloarea cursurilor de formare profesională încasată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă se constituie ca venituri din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru şomaj, în măsura în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se prevede altfel. 
   Art. 31. -  (1) Termenul de depunere a declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, prevăzută de lege, este şi termen de plată a contribuţiilor prevăzute la art. 26 şi 27. 
   *) Potrivit art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, prevederile art. 31, alin. (1) din Legea nr. 76/2002 se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2011. 
   (2) În caz de neplată a contribuţiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, se aplică reglementările legale privind executarea creanţelor bugetare. 
   Art. 32. -   În cazul neachitării contribuţiilor pentru constituirea bugetului asigurărilor pentru şomaj, a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor, se aplică, conform legii, măsurile de executare silită, stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare privind executarea creanţelor bugetare. 
   Art. 33. -  (1) Din sursele financiare constituite în cadrul bugetului asigurărilor pentru şomaj se acoperă, în principal, următoarele cheltuieli privind: 
   a) plata indemnizaţiilor de şomaj, precum şi a prestaţiilor de şomaj aferente drepturilor stabilite de instituţiile competente în materie de şomaj din Islanda, Norvegia, Lichtenstein şi Elveţia, în condiţiile prezentei legi şi ale dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, precum şi ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene; 
   a1) prestaţiile de şomaj plătite de instituţiile competente în materie de şomaj din statele membre ale Uniunii Europene în primele 3 luni sau, după caz, 5 luni de indemnizare şi a căror rambursare este solicitată Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în calitatea sa de organism de legătură pentru plata prestaţiilor de şomaj, stabilite în temeiul dispoziţiilor instrumentelor juridice europene de către instituţiile competente, în condiţiile dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj prevăzute de reglementările Uniunii Europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială; 
   b) plata contribuţiilor pentru asigurări sociale de stat şi a contribuţiilor pentru asigurări sociale de sănătate pentru beneficiarii indemnizaţiilor de şomaj, stabilite potrivit legii; 
   c) plăţile compensatorii acordate potrivit legii; 
   d) taxe, comisioane şi alte cheltuieli ocazionate de efectuarea plăţilor prevăzute la lit. a)-c); 
   e) finanţarea măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi a măsurilor pentru prevenirea şomajului; 
   f) finanţarea serviciilor de formare profesională pentru persoanele care, potrivit legii, beneficiază în mod gratuit de aceste servicii; 
   g) finanţarea studiilor, rapoartelor şi analizelor privind piaţa muncii, comandate instituţiilor de specialitate de către Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă şi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă; 
   h) organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, inclusiv realizarea de obiective de investiţii, dotări şi alte cheltuieli de natura cheltuielilor de capital, în limitele prevăzute de lege; 
   i) participarea la activitatea unor organizaţii internaţionale, inclusiv plata cotizaţiilor pentru afilierea la acestea; 
   j) aplicarea măsurilor în vederea recuperării debitelor; 
   k) cofinanţarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare şi formare profesională pe baza unor acorduri internaţionale; 
   l) cofinanţarea unor programe privind stimularea ocupării forţei de muncă; 
   l1) finanţarea contribuţiei naţionale pentru implementarea proiectelor derulate în cadrul programelor operaţionale finanţate din instrumente structurale, precum şi a măsurilor pe piaţa muncii de natura serviciilor şi alocaţiilor financiare personalizate care reprezintă acţiuni eligibile conform reglementărilor europene privind crearea Fondului European de Ajustare la Globalizare şi sunt prevăzute a se acorda prin programele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru care se solicită o contribuţie financiară din partea Fondului European de Ajustare la Globalizare, în condiţiile reglementărilor europene specifice; 
   m) rambursarea împrumuturilor contractate în condiţiile legii, precum şi plata de dobânzi şi comisioane aferente acestora; 
   n) alte cheltuieli prevăzute de legislaţia în vigoare. 
   o) finanţarea serviciilor de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale pentru persoanele înregistrate la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, care beneficiază în mod gratuit de aceste servicii, precum şi a activităţii de elaborare, actualizare şi aprobare a instrumentelor specifice necesare organizării de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, potrivit legii, a evaluării şi certificării competenţelor dobândite pe alte căi decât cea formală. 
   (2) Nivelul cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj se fundamentează de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în funcţie de indicatorii sociali stabiliţi pe baza analizelor, studiilor şi prognozelor privind evoluţiile de pe piaţa muncii. 
   (3) Cheltuielile cu transmiterea către beneficiari a drepturilor prevăzute la art. 43, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, se stabilesc astfel: 
   a) prin stabilirea unui tarif pentru un talon de plată, în situaţia în care plata se efectuează la domiciliul beneficiarilor din România; 
   b) prin aplicarea unui procent asupra sumelor plătite, în situaţia în care achitarea drepturilor se face la domiciliul beneficiarilor; 
   c) prin stabilirea unui comision bancar, negociabil, în situaţia în care plata drepturilor se face în cont curent sau în cont de card. 
   (4) Procentul prevăzut la alin. (3) lit. b) se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depăşească 1% din valoarea totală a sumelor plătite. 
   (5) Comisionul bancar prevăzut la alin. (3) lit. c) se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depăşească 0,15% din valoarea totală a sumelor plătite. 
   Art. 331. -  Valoarea indicatorului social de referinţă este de 500 lei. 
SECŢIUNEA a 3-a
Indemnizaţia de şomaj 
   Art. 34. -  (1) Şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 
   a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii; 
   b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; 
   c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii; 
   d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate. 
   (11) La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul: 
   a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii; 
   *) Potrivit art. XIV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, perioada de incapacitate temporară de muncă prevăzută de art. 34 alin. (11) lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, este ulterioară datei de 1 ianuarie 2011. 
   b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g); 
   c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h); 
   d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. j). 
   (12) Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial. 
   (13) Pentru persoanele încadrate cu contract de muncă temporară, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte în funcţie de durata fiecărei misiuni, respectiv de timpul cât persoanele se află la dispoziţia agentului de muncă temporară, între misiuni. 
   (2) Constituie stagiu de cotizare şi perioadele pentru care angajatorul este scutit, în condiţiile legii, de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   (3) Şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) beneficiază de indemnizaţii de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 
   a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul; 
   b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; 
   c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii. 
   Art. 35. -  (1) Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizate înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii. 
   *) Potrivit art. XIV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, perioada de incapacitate temporară de muncă prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, este ulterioară datei de 1 ianuarie 2011. 
   (2) Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g) şi j), stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu. 
   (3) Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h), stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de suspendarea raporturilor de muncă sau de serviciu. 
   Art. 36. -  (1) Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea drepturilor de şomaj prevăzute de Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, republicată, cu modificările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi se asimilează cu stagiul de cotizare. 
   (2) Dovada vechimii în muncă, prevăzută la alin. (1), se face cu carnetul de muncă sau cu alte acte prevăzute de lege. 
   (3) Certificarea stagiului de cotizare realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi se face de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă. 
   Art. 37. -  (1) Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după caz, şi angajatorii au datorat contribuţii de asigurări pentru şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj în România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. 
   (2) Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte. 
   (3) Indemnizaţiile de şomaj aferente drepturilor prevăzute la alin. (2) pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit. 
   (4) Indemnizaţiile de şomaj cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România pot fi menţinute în plată pe perioada în care persoana se deplasează pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European şi pe teritoriul Elveţiei, pentru a căuta un loc de muncă în condiţiile dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj, prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene sau, după caz, de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum şi ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene. 
   (5) Prestaţiile de şomaj aferente drepturilor stabilite de instituţiile competente în materie de şomaj din alte state membre ale Uniunii Europene pot fi menţinute în plată în România, în condiţiile dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj, prevăzute de reglementările comunitare cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii Europene, precum şi ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări comunitare. 
   Art. 371. -  (1) La stabilirea stagiului minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, prevăzut la art. 34 alin. (1) lit. a), nu se iau în considerare perioadele care reprezintă stagiu de cotizare utilizate pentru stabilirea şi acordarea anterioară a unui drept la indemnizaţie de şomaj. 
   (2) Perioadele care reprezintă stagiu de cotizare şi care au fost utilizate pentru stabilirea şi acordarea anterioară a unui drept la indemnizaţie de şomaj, prevăzute la alin. (1), se iau în considerare la stabilirea stagiului de cotizare în funcţie de care se stabileşte perioada pentru care se acordă indemnizaţia de şomaj şi cuantumul acestui drept, prevăzut la art. 39. 
   Art. 38. -  (1) Indemnizaţia de şomaj se acordă persoanelor prevăzute la art. 17, la cerere, după caz, de la data: 
   a) încetării raporturilor de muncă; 
   b) încetării raporturilor de serviciu; 
   c) încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese; 
   d) expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajaţi pe bază de contract. 
   e) încetării calităţii de membru cooperator; 
   f) încetării contractului de asigurare pentru şomaj; 
   g) încetării motivului pentru care au fost pensionate; 
   h) încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu; 
   i) «abrogat» 
   j) rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti; 
   k) încetării activităţii desfăşurate exclusiv în baza unui raport juridic, altul decât cele de natura celor prevăzute la lit. a)-e) şi lit. g) şi h), în considerarea căruia s-a datorat, potrivit legii, contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj; 
   l) expirării perioadei de 60 de zile, prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. a); 
   m) absolvirii, pentru cazurile prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b); 
   n) «abrogat» 
   (2) Indemnizaţia de şomaj se acordă de la data prevăzută la alin. (1), dacă cererea este înregistrată la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în termen de 10 de zile de la această dată. 
   (3) Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 10 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni de la data prevăzută la alin. (1), indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii. 
   (4) Termenul de maximum 12 luni prevăzut la alin. (3) este termen de decădere din drepturi. 
   Art. 39. -  (1) Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor prevăzuţi la art. 17 alin. (1), pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează: 
   a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an; 
   b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani; 
   c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani. 
   (2) Cuantumul indemnizaţiei de şomaj prevăzute la alin. (1) este o sumă acordată lunar şi în mod diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează: 
   a) 75% din valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an; 
   b) suma prevăzută la lit. a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare. 
   (3) Cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, prevăzute la alin. (2) lit. b), sunt: 
   a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani; 
   b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani; 
   c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani; 
   d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani. 
   (4) Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de asigurare pentru şomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, prevăzute la alin. (2) lit. b), se va avea în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj. 
   Art. 40. -  (1) Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor prevăzuţi la art. 17 alin. (2) pe o perioadă de 6 luni şi este o sumă fixă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare la data stabilirii acesteia. 
   (2) Indemnizaţia de şomaj prevăzută la alin. (1) se acordă şomerilor prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) şi b), o singură dată, pentru fiecare formă de învăţământ absolvită. 
   Art. 41. -  (1) Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au următoarele obligaţii: 
   a) să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă; 
   b) să comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care au condus la acordarea drepturilor; 
   c) să participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate; 
   d) să caute activ un loc de muncă. 
   e) să înştiinţeze în scris agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical. În situaţia în care apariţia stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au obligaţia de a înştiinţa agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare. 
   (11) Obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. c) nu se aplică în situaţia în care persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj participă la programe de formare profesională, organizate în condiţiile legii, a căror finanţare este asigurată din asistenţa financiară nerambursabilă primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european şi Fondului de coeziune. Obligaţia nu se aplică pe perioada în care persoanele participă la aceste programe de formare profesională, în condiţiile în care, anterior includerii în cadrul acestor programe, nu au fost cuprinse în serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă şi se află în perioada de acordare a acestor servicii. 
   (12) Persoanele prevăzute la alin. (11) au obligaţia să prezinte lunar, la data programării prevăzute la alin. (1) lit. a), agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate dovada participării lor la programe de formare profesională a căror finanţare este asigurată din asistenţa financiară nerambursabilă primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european şi Fondului de coeziune, sau, după caz, dovada participării la examenul de absolvire a acestora. Prezentarea dovezii nu constituie refuz nejustificat potrivit art. 44 lit. d) şi e). 
   (13) În situaţia în care obligaţia prevăzută la alin. (12) nu este îndeplinită, prevederile alin. (11) nu se aplică. 
   (2) Angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj au obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă la care aceştia au fost înregistraţi. 
   (3) Obligaţia prevăzută la alin. (2) revine şi caselor teritoriale de pensii care au stabilit şi au pus în plată pensiile cuvenite beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj. 
   Art. 42. -  (1) Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă. 
   (2) Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii care, la data solicitării dreptului, urmează o formă de învăţământ. 
   (3) Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie care, la data solicitării dreptului, au promovat concursul naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi, în condiţiile legi. 
   Art. 43. -  (1) Indemnizaţia de şomaj se plăteşte lunar în cuantumul prevăzut la art. 39 alin. (2), respectiv la art. 40 alin. (1). 
   (2) Pentru fracţiuni de lună indemnizaţia de şomaj se calculează proporţional cu numărul de zile calendaristice din luna respectivă. 
   Art. 44. -  Încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează: 
   a) la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată mai mare de 12 luni; 
   b) la data când realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; 
   c) la 90 de zile de la data emiterii autorizaţiei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi independente sau a certificatului de înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; 
   d) la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii sau nivelului studiilor; 
   e) la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei; 
   f) dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte 12 luni; 
   g) la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, de la data solicitării pensiei anticipate sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă; 
   h) la data plecării din ţară a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni; 
   i) la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 12 luni; 
   j) în cazul decesului beneficiarului; 
   k) la expirarea termenelor prevăzute la art. 45 alin. (2), (3) şi (31); 
   l) la expirarea termenelor prevăzute la art. 39 alin. (1), respectiv la art. 40 alin. (1); 
   m) la data admiterii într-o formă de învăţământ, în cazul persoanelor asimilate şomerilor, prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. a) şi b). 
   n) la data de la care îşi începe desfăşurarea activităţii în funcţii elective sau la data la care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului; 
   o) la data angajării, conform legii, pe bază de contract, în situaţia soldaţilor şi gradaţilor voluntari; 
   p) la data promovării concursului naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi, în condiţiile legii; 
   q) de la data la care desfăşoară o activitate pentru o perioadă mai mare de 12 luni, în baza unui raport juridic în considerarea căruia se realizează venituri din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau venituri din contracte/convenţii încheiate potrivit Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Codul civil, sau în temeiul Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau al Legii nr. 53/1991 privind indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale senatorilor şi deputaţilor, precum şi salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 
   Art. 45. -  (1) Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează: 
   a) la data la care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 41 alin. (1) lit. a); 
   b) pe perioada îndeplinirii serviciului militar activ; 
   c) la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă determinată de cel mult 12 luni; 
   d) la data obţinerii autorizării pentru menţinerea plăţii indemnizaţiei de şomaj, la cererea persoanei care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în Elveţia pentru a căuta un loc de muncă şi doreşte să îşi menţină plata indemnizaţiei de şomaj, conform prevederilor legale, pe o perioadă de maximum 3 luni sau, după caz, 6 luni, cu aprobarea agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are, după caz, domiciliul sau reşedinţa; 
   e) pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de până la 12 luni; 
   f) la data pensionării pentru invaliditate; 
   g) pe perioada acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizaţiei de maternitate şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani sau 7 ani, în cazul copilului cu handicap; 
   h) pe perioada incapacităţii temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, a altor forme de pregătire profesională, în timpul şi din cauza practicii profesionale; 
   i) pe perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii, în situaţia în care aceste drepturi băneşti se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj; 
   j) la data plecării din ţară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei, în situaţia în care plata indemnizaţiei de şomaj nu se suspendă în condiţiile lit. d); 
   k) la data începerii desfăşurării unei activităţi pentru o perioadă mai mică de 12 luni, în baza unui raport juridic în considerarea căruia se realizează venituri din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau venituri din contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil sau în temeiul Legii nr. 96/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau al Legii nr. 53/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 
   (2) Repunerea în plată, după suspendarea în condiţiile alin. (1) lit. a), se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data suspendării. 
   (3) Repunerea în plată, după suspendarea în condiţiile alin. (1) lit. b), c), e)-i) şi k), se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situaţiei care a condus la suspendare. 
   (31) Repunerea în plată, după suspendarea în condiţiile alin. (1) lit. d), se face, după caz, astfel: 
   a) de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la data suspendării, în situaţia în care persoanei îi sunt incidente dispoziţiile referitoare la prestaţia de şomaj prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, precum şi măsurile adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene; 
   b) de la data stabilită conform reglementărilor Uniunii Europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum şi măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene, dar nu mai târziu de 3 luni de la data suspendării, în situaţia în care persoanei îi sunt incidente dispoziţiile referitoare la prestaţia de şomaj prevăzute de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum şi măsurile adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene sau, după caz, 6 luni, cu aprobarea agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are, după caz, domiciliul sau reşedinţa. 
   (32) Repunerea în plată, după suspendarea în condiţiile alin. (1) lit. j), se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la data suspendării. 
   (4) Perioada de suspendare prevăzută la alin. (1) lit. a) face parte din perioada de acordare a indemnizaţiei de şomaj. 
   (5) Perioada de suspendare a indemnizaţiei de şomaj pe perioada acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, prevăzută la alin. (1) lit. g), face parte din perioada de acordare a indemnizaţiei de şomaj în situaţia în care nu este îndeplinită obligaţia prevăzută la art. 41 alin. (1) lit. e). 
   Art. 46. -  Drepturile băneşti prevăzute la art. 43 fac obiectul executării silite pentru debite provenite din plata necuvenită a acestora, precum şi pentru cazurile prevăzute de Codul de procedură civilă ori de alte dispoziţii legale speciale. 
   Art. 47. -  (1) Sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj, altele decât cele provenind din contribuţii, se recuperează pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulţilor, care constituie titluri executorii. 
   (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie legal. 
   (3) Sumele rămase nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se mai urmăresc. 
   Art. 48. -  (1) Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de stat şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru asiguraţii acestor sisteme. 
   (2) Contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se virează caselor de asigurări respective de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă. 
   (3) Drepturile de asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizaţie de şomaj se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat. 

   (4) Pentru contribuţiile de asigurări sociale obligatorii, care se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se plătesc pentru drepturile la indemnizaţie de şomaj şi alte drepturi băneşti, stabilite şi acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru perioadele anterioare lunii în care se plătesc drepturile respective, în condiţiile legii, nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere. 
CAPITOLUL IV
Măsuri pentru prevenirea şomajului 
   Art. 481. -  (1) În scopul prevenirii şomajului şi consolidării locurilor de muncă prin creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă, angajatorilor care organizează, în baza planului anual de formare profesională, programe de formare profesională pentru proprii angajaţi, derulate de furnizori de servicii de pregătire profesională, autorizaţi în condiţiile legii, se acordă, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat. 
   (2) Angajatorii pot beneficia de suma prevăzută la alin. (1) o singură dată în cursul unui an calendaristic. 
   (3) «abrogat» 
   (4) Angajatorii sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor participante la programul de pregătire profesională, pentru care s-a acordat suma prevăzută la alin. (1), cel puţin un an de la data acordării sumei. 
   (5) Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor prevăzute la alin. (4) anterior termenului de un an sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă subvenţia acordată pentru fiecare persoană, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României, în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din motivele prevăzute la art. 83 alin. (2), şi nu mai pot beneficia de prevederile alin. (1) o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ale persoanelor respective. 
   (6) Procedura şi modul de acordare a sumei prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin acte normative elaborate în aplicarea prezentei legi. 
   (7) Suma prevăzută la alin. (1) se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de la capitolul «învăţământ», angajatorilor selectaţi de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, cu respectarea reglementărilor aplicabile în domeniul ajutorului de minimis. 
   Art. 49. -  În cazul concedierilor colective, angajatorii au obligaţia să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea şomajului şi prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor concedieri. 
   Art. 50. -  (1) În situaţiile prevăzute la art. 49 angajatorii sunt obligaţi să acorde preaviz, conform prevederilor Codului muncii sau ale contractului colectiv de muncă, angajaţilor care urmează să fie disponibilizaţi. 
   (2) În perioada preavizului prevăzut la alin. (1) angajaţii vor participa la serviciile de preconcediere realizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ori de alţi furnizori de servicii de ocupare din sectorului public sau privat, acreditaţi, selectaţi de către acestea, în condiţiile legii. 
   (3) În vederea realizării serviciilor de preconcediere, angajatorii aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 49 sunt obligaţi să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere. 
   Art. 51. -  În sensul prezentei legi, constituie servicii de preconcediere, în principal, următoarele activităţi: 
   a) informarea privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi acordarea serviciilor de ocupare şi de formare profesională; 
   b) plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local şi instruirea în modalităţi de căutare a unui loc de muncă; 
   c) reorientarea profesională în cadrul unităţii sau prin cursuri de formare de scurtă durată; 
   d) sondarea opiniei salariaţilor şi consilierea acestora cu privire la măsurile de combatere a şomajului. 
   Art. 52. -  (1) De serviciile de preconcediere prevăzute la art. 51 pot beneficia, la cerere, şi alte persoane ameninţate de riscul de a deveni şomeri. 
   (2) Procedurile privind accesul la măsurile pentru prevenirea şomajului, modalităţile de finanţare şi instrucţiunile de implementare a acestora vor fi elaborate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, vor fi avizate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului. 

CAPITOLUL V
Măsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncă 
SECŢIUNEA 1
Servicii specializate 
   Art. 53. -  Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă vizează: 
   a) creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă; 
   b) stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi crearea de noi locuri de muncă. 
   c) promovarea participării pe piaţa muncii a tinerilor cu risc de marginalizare socială. 
   Art. 54. -  Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă se adresează atât persoanelor în căutarea unui loc de muncă, cât şi angajatorilor şi sunt realizate prin servicii specializate, furnizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ori de alţi furnizori de servicii din sectorul public sau privat. 
   Art. 55. -  (1) Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă pot să presteze, pe bază de contracte încheiate cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, servicii finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, numai dacă sunt acreditaţi. 
   (2) Acreditarea furnizorilor de servicii prevăzuţi la alin. (1) se face de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 
   (3) «abrogat» 
   (4) «abrogat» 
   Art. 56. -  Furnizorii de servicii pot presta serviciile specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă, finanţate din alte fonduri decât bugetul asigurărilor pentru şomaj, numai dacă sunt acreditaţi de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 
   Art. 561. -  Nu se supun acreditării de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă din statele membre ale Uniunii Europene şi din Spaţiul Economic European care au fost supuşi unei astfel de condiţii în statul de origine sau de provenienţă. 
SECŢIUNEA a 2-a
Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă 
   Art. 57. -  (1) Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în principal, prin: 
   a) informarea şi consilierea profesională; 
   b) medierea muncii; 
   c) formarea profesională; 
   c1) evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale; 
   d) consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri; 
   e) completarea veniturilor salariale ale angajaţilor; 
   f) stimularea mobilităţii forţei de muncă. 
   (2) Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se poate realiza de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi prin promovarea unor programe speciale în parteneriat cu alte persoane juridice de drept public sau privat. 
   (21) Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se poate realiza de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi prin acordarea măsurilor pe piaţa muncii de natura serviciilor şi alocaţiilor financiare personalizate care reprezintă acţiuni eligibile conform prevederilor legale şi sunt prevăzute a se acorda prin proiectele derulate în cadrul programelor operaţionale finanţate din instrumente structurale sau prin programele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru care se solicită o contribuţie financiară din partea Fondului European de Ajustare la Globalizare în condiţiile reglementărilor europene specifice. 
   (3) Măsurile care vizează creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), se pot realiza şi contra cost de către furnizori de servicii din sectorul public sau privat acreditaţi şi/sau autorizaţi în condiţiile legii. 
   1. Informarea şi consilierea profesională 
   Art. 58. -  (1) Informarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor în căutarea unui loc de muncă, care au ca scop: 
   a) furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia ocupaţiilor; 
   b) evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea orientării profesionale; 
   c) dezvoltarea abilităţii şi încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria carieră; 
   d) instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă. 
   (2) Informarea şi consilierea profesională se realizează de centre specializate, organizate în cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi de alte centre şi furnizori de servicii din sectorul public sau privat, acreditaţi, care încheie cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă contracte, în condiţiile legii. 
   (3) Informarea privind piaţa muncii, stabilirea traseului profesional, evaluarea şi autoevaluarea se realizează prin autoinformare, prin acordarea de servicii de consiliere individuală sau de grup oferite, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă sau în cadrul job-cluburilor organizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă. 
   (4) Consilierea profesională şi instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă şi de prezentare la interviuri în vederea ocupării se realizează de către consilieri de orientare a carierei, în cadrul centrelor de informare şi consiliere privind cariera sau, la cerere, în cadrul altor forme organizate de instruire. 
   2. Medierea muncii 
   Art. 59. -  (1) Medierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu. 
   (2) Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a identifica locurile de muncă vacante la angajatori şi a le face cunoscute persoanelor în căutarea unui loc de muncă. 
   (3) Serviciile de mediere pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă se acordă gratuit de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă şi constau în: 
   a) informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea, afişarea, organizarea de burse ale locurilor de muncă; 
   b) mediere electronică având ca scop punerea automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii de calcul; 
   c) preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora. 
   Art. 60. -  (1) În vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a întocmi, pentru fiecare persoană în căutarea unui loc de muncă, planul individual de mediere. 
   (2) Procedura de elaborare, conţinutul şi monitorizarea planului individual de mediere vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 
   Art. 61. -  (1) Pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţii de şomaj, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, participarea la serviciile de mediere, la solicitarea agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistraţi, este obligatorie. 
   (2) Şomerii care nu beneficiază de indemnizaţii de şomaj trebuie să depună o cerere la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă pentru a fi luaţi în evidenţă în vederea medierii şi, în cazul neîncadrării în muncă, să reînnoiască cererea la 6 luni. 
   (3) De servicii de mediere gratuite beneficiază, la cerere, şi persoanele prevăzute la art. 16 lit. c) -f). 
   Art. 62. -  Medierea muncii se poate realiza şi contracost de către furnizori de servicii specializate, din sectorul public sau privat, acreditaţi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 
   3. Formarea profesională 
   Art. 63. -  (1) Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesională care să le asigure creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale în scopul asigurării mobilităţii şi reintegrării pe piaţa muncii. 
   (2) Programele de formare profesională asigură, conform legii, iniţierea, calificarea, recalificarea, perfecţionarea şi specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă. 
   (3) Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face ţinându-se seama de cerinţele de moment şi de perspectivă ale pieţei muncii şi în concordanţă cu opţiunile şi aptitudinile individuale ale persoanelor respective. 
   (4) Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică şi specializare, precum şi alte forme, în condiţiile legii. 
   Art. 64. -  (1) Accesul la programele de formare profesională se face în urma activităţii de informare şi consiliere profesională sau de mediere. 
   (2) Programele de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire şi specializări, precum şi pe categorii şi grupuri de persoane. 
   Art. 65. -  (1) Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară pe baza planului naţional de formare profesională elaborat anual de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 
   (2) Planul naţional de formare profesională se aprobă de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. 
   (3) Finanţarea activităţii de formare profesională se face din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în baza indicatorilor stabiliţi prin planul naţional de formare profesională aprobat. 
   Art. 66. -  (1) Persoanele prevăzute la art. 16 lit. a), b), d), e) şi f), precum şi persoanele care desfăşoară activităţi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare şi care sunt înregistrate la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă beneficiază, în mod gratuit, de servicii de formare profesională. 
   (2) Serviciile de formare profesională se asigură, gratuit, la cererea persoanelor angajate, cu acordul angajatorului, sau la cererea angajatorului, şi pentru persoanele aflate în următoarele situaţii: 
   a) au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani sau 7 ani în cazul copilului cu handicap; 
   b) au reluat activitatea după perioada îndeplinirii serviciului militar activ; 
   c) au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacităţii de muncă după pensionarea pentru invaliditate. 
   (3) Prevederile alin. (2) se aplică în cazul în care cererea este formulată în termen de 12 luni de la data reluării activităţii persoanelor, o singură dată pentru fiecare situaţie. 
   (4) Persoanele aflate în detenţie care mai au de executat cel mult 9 luni până la ultima zi de executare a pedepsei pot urma un program de formare profesională organizat de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cheltuielile necesare pregătirii profesionale fiind suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   (5) Persoanele care beneficiază de servicii de formare profesională gratuite şi se încadrează în muncă, potrivit legii, pot beneficia în continuare, până la finalizarea programului de formare profesională început, de serviciile de formare profesională gratuite la care aveau dreptul dacă nu s-ar fi angajat. 
   Art. 661. -  (1) Prin servicii de formare profesională se înţelege totalitatea drepturilor de care beneficiază persoanele prevăzute la art. 66 alin. (1) şi (2) pe durata participării la o formă de pregătire profesională. 
   (2) Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, care beneficiază în mod gratuit de servicii de formare profesională, au următoarele drepturi: 
   a) să beneficieze de pregătire teoretică şi practică pe toată durata cursului şi să susţină, gratuit, de cel mult două ori examenul de absolvire la finalizarea acestuia; 
   b) să beneficieze de rechizite şi materiale de instruire şi să primească în folosinţă manuale; 
   c) să beneficieze, dacă este cazul, de echipament de protecţie pe timpul instruirii practice; 
   d) să beneficieze, pentru traseul de la domiciliu la unitatea de pregătire, de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun sau, după caz, de decontarea cheltuielilor de transport, pentru cel mult 4 deplasări în cursul unei luni, dacă nu se pot deplasa zilnic la unitatea de pregătire, în condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare pentru salariaţii instituţiilor publice şi regiilor autonome cu specific deosebit, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, precum şi de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pe traseul de la unitatea de cazare la unitatea de pregătire. 
   e) să beneficieze de consultaţii medicale, analize medicale şi teste necesare frecventării cursului. 
   (21) Pentru traseele prevăzute la alin. (2) lit. d), pentru care nu se eliberează abonamente, persoanele au dreptul să beneficieze de decontarea biletelor de călătorie pe mijloacele de transport în comun. 
   (3) Persoanele prevăzute la alin. (2), care nu se pot deplasa zilnic la unitatea de pregătire sau locuiesc la o distanţă mai mare de 50 de km de aceasta, au dreptul pe perioada cât participă la pregătirea profesională să beneficieze de cazare şi de o sumă de bani pentru acoperirea mesei la nivelul prevăzut de reglementările în vigoare pentru salariaţii instituţiilor publice şi regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului. 
   (31) Persoanele care beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (3) nu pot beneficia de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pentru traseul de la domiciliu la unitatea de pregătire. 
   (4) Procedurile privind modul de acordare a drepturilor de care beneficiază persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pe durata participării la o formă de pregătire profesională se elaborează de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 
   (5) Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, cu excepţia acelora care participă la programe de formare profesională organizate în condiţiile legii, a căror finanţare este asigurată din asistenţa financiară nerambursabilă primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european şi Fondului de coeziune, pe perioada în care participă la aceste programe de formare profesională, în condiţiile în care, anterior includerii în cadrul acestor programe de formare profesională, nu au fost cuprinse în serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, sunt obligate să participe la programele de formare profesională oferite şi organizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi la examenul de absolvire a acestora. 
   (6) Persoanele prevăzute la art. 66 alin. (1) pot beneficia de servicii de formare profesională gratuite, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă. 
   (7) Drepturile prevăzute la alin. (2) şi (3) se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   Art. 67. -  (1) Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă este coordonată la nivel naţional de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 
   (2) Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă prin centrele de formare profesională din subordinea acestora şi prin centrele regionale pentru formarea profesională a adulţilor ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi prin furnizori de servicii de formare profesională, din sectorul public sau privat, autorizaţi în condiţiile legii. 
   (3) Modul de organizare şi funcţionare al centrelor regionale pentru formarea profesională a adulţilor se aprobă prin hotărârea consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 
   (4) Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă de punere în aplicare a hotărârii consiliului de administraţie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 
   Art. 68. -  (1) Cursurile de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare se organizează pentru ocupaţii, meserii şi profesii definite şi cuprinse în Clasificarea ocupaţiilor din România. 
   (2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi furnizorii de servicii de formare profesională autorizaţi pot organiza cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare şi pentru ocupaţii sau meserii neincluse încă în Clasificarea ocupaţiilor din România, numai după ce au obţinut avizul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. 
   Art. 69. -  (1) Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară având la bază standardele ocupaţionale recunoscute la nivel naţional, respectiv standardele de pregătire profesională, aprobate potrivit legii. 
   (2) Dacă pentru anumite ocupaţii sau meserii nu există standarde ocupaţionale recunoscute la nivel naţional, respectiv standardele de pregătire profesională, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă poate solicita unor persoane juridice de drept public sau privat proiecte de standarde ocupaţionale ori de pregătire profesională, care vor fi aprobate potrivit legii. 
   Art. 70. -  Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale exercită controlul asupra realizării planului naţional de formare profesională. 
   31. Evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale 
   Art. 701. -   (1) În vederea certificării competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, persoanele prevăzute la art. 66 alin. (1), înregistrate la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, pot beneficia, în mod gratuit, de servicii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale, a căror finanţare se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă. 
   (2) Accesul la serviciile gratuite de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale, acordate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, se face în urma activităţii de informare şi consiliere profesională sau de mediere, în situaţia în care, în cadrul acestor activităţi, se constată că persoanele nu deţin certificat de competenţe profesionale, calificare sau absolvire pentru unităţile de competenţe, ocupaţia ori calificarea pentru care se asigură gratuit evaluarea competenţelor profesionale şi nu au eventuale restricţii medicale cu privire la acestea. 
   (3) Pot intra, în mod gratuit, în procesul de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale propriu-zis numai persoanele care obţin recomandarea evaluatorului de competenţe profesionale. 
   (4) Persoanele care nu obţin recomandarea prevăzută la alin. (3) şi decid să intre în procesul de evaluare propriu-zis pentru unităţile de competenţă pentru care nu au obţinut această recomandare suportă contravaloarea acestuia. 
   (5) Persoanele care nu obţin recomandarea prevăzută la alin. (3) beneficiază gratuit de servicii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale, a căror finanţare se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, până în ziua următoare datei întocmirii de către evaluator a recomandării de a nu intra în procesul de evaluare propriu-zis. 
   Art. 702. -   (1) Prin servicii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale se înţelege totalitatea drepturilor de care beneficiază persoanele prevăzute la art. 66 alin. (1) pe durata participării la procesul de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale, inclusiv pe perioada de analiză a propriei performanţe profesionale, în raport cu conţinutul standardului ocupaţional sau standardului de pregătire profesională, în care este asistat de către evaluatorul de competenţe profesionale, potrivit prevederilor legale. 
   (2) Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, ce beneficiază, în mod gratuit, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de servicii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale, au următoarele drepturi: 
   a) să beneficieze de informaţii şi materiale informative referitoare la condiţiile de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale; 
   b) să participe, în mod gratuit, la activităţile de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale; 
   c) să beneficieze, dacă este cazul, de echipament de protecţie în timpul procesului de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale; 
   d) să beneficieze, pentru traseul de la domiciliu sau, după caz, de la unitatea de cazare, la unitatea de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale, denumită în continuare unitate de evaluare, de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun sau, după caz, de decontarea cheltuielilor de transport, pentru cel mult o deplasare dus-întors, dacă nu se pot deplasa zilnic la unitatea de evaluare, în condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare pentru salariaţii instituţiilor publice şi regiilor autonome cu specific deosebit, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului; 
   e) să beneficieze de cazare şi de o sumă de bani pentru acoperirea mesei la nivelul prevăzut de reglementările în vigoare pentru salariaţii instituţiilor publice şi regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, în situaţia în care nu se pot deplasa zilnic la unitatea de evaluare sau locuiesc la o distanţă mai mare de 50 de km de aceasta. 
   (3) Pentru traseele prevăzute la alin. (2) lit. d), pentru care nu se eliberează abonamente, persoanele au dreptul să beneficieze de decontarea biletelor de călătorie pe mijloacele de transport în comun. 
   (4) Persoanele care beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (2) lit. e) nu pot beneficia de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pentru traseul de la domiciliu la unitatea de evaluare. 
   (5) Drepturile prevăzute la alin. (2) se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii. 
   Art. 703. -   (1) Persoanele care beneficiază, în mod gratuit, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de servicii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale au obligaţia de a nu refuza, din motive imputabile, locul de muncă oferit de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, corespunzător competenţelor profesionale certificate, şi de a nu întrerupe procesul de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale. 
   (2) În situaţia în care persoanele care beneficiază, în mod gratuit, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de servicii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale refuză, din motive imputabile, locul de muncă oferit de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, corespunzător competenţelor profesionale certificate, sau întrerup procesul de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale propriu-zis, inclusiv activităţile care se derulează potrivit prevederilor legale anterior intrării în acest proces de evaluare, din motive imputabile, au obligaţia să restituie toate cheltuielile efectuate pentru serviciile de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale, a căror finanţare s-a asigurat din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   Art. 704. -   (1) Activitatea de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale pentru persoanele care se află în căutarea unui loc de muncă, înregistrate la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, este coordonată, la nivel naţional, de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 
   (2) Finanţarea serviciilor de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale pentru persoanele înregistrate la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, care beneficiază în mod gratuit de aceste servicii, precum şi a activităţii de elaborare, actualizare şi aprobare a instrumentelor specifice de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite pe alte căi decât cele formale, potrivit legii, necesare Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, se face din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   (3) Procedurile privind modul de acordare a drepturilor de care beneficiază persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, pe durata participării la procesul de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale, dobândite pe alte căi decât cele formale se elaborează de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 
   Art. 705. -   (1) Evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale, finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, se realizează de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, prin: 
   a) centrele de formare profesională din subordinea acestora care sunt autorizate ca centre de evaluare; 
   b) centrele regionale de formare profesională a adulţilor ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, care sunt autorizate ca centre de evaluare; 
   c) persoanele juridice de drept public ori privat autorizate, în condiţiile legii, ca centre de evaluare. 
   (2) Evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale se realizează potrivit prevederilor legale în vigoare numai pentru ocupaţiile sau calificările pentru care sunt autorizate, potrivit legii, centre de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale. 
   4. Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri 
   Art. 71. -  (1) Consultanţa şi asistenţa pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă. 
   (2) Serviciile prevăzute la alin. (1) pot fi realizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de firme private, organizaţii profesionale, fundaţii şi asociaţii specializate în aceste domenii, cu care agenţiile încheie contracte în condiţiile legii. 
   (3) Serviciile prevăzute la alin. (1) se acordă gratuit: 
   a) persoanelor prevăzute la art. 16, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă; 
   b) persoanelor care au calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor pentru şomaj, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care au calitatea de asigurat; 
   c) studenţilor care solicită acordarea de credite cu dobândă avantajoasă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prezentei legi. 
   5. Completarea veniturilor salariale ale angajaţilor 
   Art. 72. -  (1) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1), cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de şomaj, potrivit legii, şi care se angajează cu normă întreagă, conform prevederilor legale în vigoare, şi, ca urmare a angajării, le încetează plata indemnizaţiei de şomaj, beneficiază, din momentul angajării până la sfârşitul perioadei pentru care erau îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj, de o sumă lunară, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, reprezentând 30% din cuantumul indemnizaţiei de şomaj, stabilită şi, după caz, reactualizată conform legii. 
   (2) Nu beneficiază de prevederile alin. (1) persoanele care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani, precum şi persoanele pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată potrivit art. 45 alin. (1) lit. c), iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează potrivit art. 44 lit. a). 
   Art. 73. -  (1) Persoanele prevăzute la art. 72 beneficiază de această sumă şi în situaţia în care, în perioada pentru care au dreptul la indemnizaţia de şomaj, le încetează raportul de muncă sau de serviciu la primul angajator şi se încadrează, cu normă întreagă, în termen de 30 de zile, la un alt angajator. 
   (2) Suma plătită din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cuantumul stabilit la art. 72, se acordă pentru situaţia prevăzută la alin. (1) până la sfârşitul perioadei pentru care persoana era îndreptăţită să primească indemnizaţia de şomaj. 

   Art. 731. -  (1) Absolvenţii instituţiilor de învăţământ şi absolvenţii şcolilor speciale, în vârstă de minimum 16 ani, înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, în situaţia în care se angajează cu normă întreagă, pentru o perioadă mai mare de 12 luni, beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de o primă de încadrare egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării. 
   (2) Absolvenţii cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţie de şomaj şi se angajează în perioada de acordare a indemnizaţiei, în condiţiile prevăzute la alin. (1), beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de o sumă egală cu indemnizaţia de şomaj la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, până la expirarea perioadei de acordare a acesteia, dacă nu s-ar fi angajat. 
   (3) Drepturile prevăzute la alin. (2) se acordă absolvenţilor care îşi menţin raporturile de muncă sau de serviciu pentru o perioadă de cel puţin 12 luni de la data angajării. 
   (4) Valoarea indicatorului social de referinţă, avută în vedere la calculul indemnizaţiei de şomaj la care persoanele prevăzute la alin. (2) ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, dacă nu s-ar fi angajat, este valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data angajării. 
   (5) Nu beneficiază de prevederile alin. (1) şi (2): 
   a) absolvenţii care la data absolvirii studiilor aveau raporturi de muncă sau de serviciu; 
   b) absolvenţii care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani; 
   c) absolvenţii care la data solicitării dreptului urmează o formă de învăţământ; 
   d) absolvenţii instituţiilor de învăţământ faţă de care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a-i încadra în muncă; 
   e) absolvenţii pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată potrivit art. 45 alin. (1) lit. c), iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează potrivit art. 44 lit. a). 
   (6) Persoanele care beneficiază de prima de încadrare egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării, prevăzută la alin. (1), au dreptul la menţinerea primei acordate şi în situaţia în care, în perioada de 12 luni de la angajare, le încetează raportul de muncă sau de serviciu la primul angajator şi se încadrează, în termen de 30 de zile, la un alt angajator, în condiţiile în care încadrarea în muncă la cel de-al doilea angajator se realizează în aceleaşi condiţii, respectiv cu normă întreagă, pentru o perioadă mai mare de 12 luni. 
   6. Stimularea mobilităţii forţei de muncă 
   Art. 74. -  Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 50 km de localitatea în care îşi au domiciliul stabil, beneficiază de o primă de încadrare acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj egală cu de două ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data acordării. 
   Art. 75. -  Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate şi, ca urmare a acestui fapt, îşi schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu de şapte ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data instalării. 
   Art. 751. -   (1) Prima de încadrare şi prima de instalare, prevăzute la art. 74 şi art. 75, denumite în continuare prime de mobilitate, se acordă, la cerere, în condiţiile art. 74 şi art. 75, şi şomerilor de lungă durată înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, care nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj. 
   (2) Prima de încadrare prevăzută la art. 74 nu se cumulează cu prima de instalare prevăzută la art. 75. 
   (3) Beneficiază de primele de mobilitate persoanele care se încadrează în muncă pentru o perioadă de cel puţin 12 luni. 
   (4) Nu beneficiază de primele de mobilitate: 
   a) persoanele care au mai beneficiat de o primă de încadrare sau de o primă de instalare în ultimele 36 de luni premergătoare solicitării primei de mobilitate; 
   b) persoanele care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani; 
   c) persoanele pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată potrivit art. 45 alin. (1) lit. c), iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează potrivit art. 44 lit. a); 
   d) absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie care, la data solicitării dreptului, au promovat concursul naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi în condiţiile legii; 
   e) absolvenţii instituţiilor de învăţământ faţă de care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a-i încadra în muncă. 
   (5) Persoanele care beneficiază de prime de mobilitate au dreptul la menţinerea acestora şi în cazul în care, în perioada de 12 luni de la angajare, le încetează raportul de muncă sau de serviciu la primul angajator şi se încadrează în termen de 30 de zile la un alt angajator, în aceleaşi condiţii, respectiv pentru o perioadă mai mare de 12 luni, într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 50 de km de localitatea în care îşi au domiciliul sau, după caz, în aceeaşi localitate în care a fost şi primul angajator la care persoana s-a încadrat în muncă şi, ca urmare, şi-a schimbat domiciliul în acea localitate. 
   Art. 76. -   (1) Angajaţii au obligaţia de a restitui integral sumele primite potrivit dispoziţiilor art. 731, 74, 75 şi 751 alin. (1), în situaţia în care raporturile de muncă sau de serviciu încetează, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, în temeiul următoarelor prevederi: 
   a) art. 55 lit. b), art. 56 lit. f) şi h), art. 61 lit. a) şi b) şi art. 81 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; 
   b) art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care încetarea este la iniţiativa angajatului; 
   c) art. 97 lit. b) şi e), art. 98 alin. (1) lit. f) şi g) şi art. 101 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 
   (2) Angajaţii au obligaţia de a restitui integral suma primită ca primă de instalare potrivit art. 75 şi 751 alin. (1) în situaţia în care îşi schimbă domiciliul la vechiul domiciliu, într-o perioadă de 12 luni de la angajare. 
   (3) În situaţia nerespectării prevederilor alin. (1) şi alin. (2), recuperarea sumelor prevăzute la art. 731, 74 şi 75 se va face pe baza angajamentelor beneficiarilor, care constituie titluri executorii. 
   (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), angajaţii nu au obligaţia de a restitui sumele prevăzute la art. 731 alin. (1), art. 74 şi art. 75, în situaţia prevăzută la art. 731 alin. (6), respectiv art. 751 alin. (5). 
SECŢIUNEA a 3-a
Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor 

   Art. 77. -  Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor se realizează prin: 
   a) subvenţionarea locurilor de muncă; 
   b) acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă; 
   c) acordarea unor facilităţi. 
   1. Subvenţionarea locurilor de muncă 
   Art. 78. «abrogat» 
   Art. 79. «abrogat» 
   Art. 80. -  (1) Angajatorii care încadrează în muncă, pe durată nedeterminată, absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare absolvent încadrat: 
   a) o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii ciclului inferior al liceului sau ai şcolilor de arte şi meserii; 
   b) o sumă egală cu de 1,2 ori valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ secundar superior sau învăţământ postliceal; 
   c) o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ superior. 
   (2) Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru fiecare absolvent, sumele prevăzute la alin. (1) pe o perioadă de 18 luni. 
   (3) Nu beneficiază de prevederile alin. (1) şi (2) angajatorii care au obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, pentru absolvenţii din această categorie. 
   Art. 81. -  Măsurile de stimulare prevăzute la art. 80 nu se acordă pe perioadele în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate. 
   Art. 82. -  În sensul prezentei legi, prin absolvent al unei instituţii de învăţământ se înţelege persoana care a obţinut o diplomă sau un certificat de studii, în condiţiile legii, în una dintre instituţiile de învăţământ gimnazial, profesional, special, liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular, autorizat sau acreditat în condiţiile legii. 
   Art. 83. -  (1) Angajatorii care încadrează absolvenţi în condiţiile art. 80 sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puţin 18 luni de la data încheierii. 
   (2) Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenţilor, anterior termenului prevăzut la alin. (1), sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent pentru care a încetat raportul de muncă sau de serviciu anterior termenului menţionat, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din următoarele motive: 
   a) încetarea raportului de muncă în temeiul art. 55 lit. b), art. 56 lit. d) şi e), art. 61 lit. d) şi art. 65 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; 
   b) încetarea raportului de serviciu în temeiul art. 97 lit. b), art. 98 alin. (1) lit. e), art. 99 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 
   (3) «abrogat» 
   (4) Absolvenţii pot fi încadraţi în condiţiile art. 80, o singură dată pentru fiecare formă de învăţământ, în termen de 12 luni de la data absolvirii studiilor. 
   Art. 84. -  (1) În perioada celor 18 luni, prevăzută la art. 83 alin. (1), absolvenţii pot urma o formă de pregătire profesională, organizată de către angajator, în condiţiile legii. 
   (2) Cheltuielile necesare pentru pregătirea profesională prevăzută la alin. (1) vor fi suportate, la cererea angajatorilor, din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   Art. 841. -  (1) Angajatorii care, după îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 83 alin. (1), menţin raporturile de muncă sau de serviciu cu absolvenţii încadraţi în condiţiile art. 80 primesc, pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau de serviciu, un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuţiilor sociale datorate de angajatori pentru aceste persoane şi virate, conform legii. 
   (2) Ajutorul financiar prevăzut la alin. (1) poate fi acordat pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 83 alin. (1). 
   (3) Prin contribuţii sociale datorate de angajatori se înţelege contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate şi contribuţia de asigurări pentru şomaj. 
   (4) Ajutorul financiar prevăzut la alin. (1) se virează, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, angajatorilor care nu înregistrează debite provenind din neplata contribuţiilor sociale, prin plata acestei sume, în termen de 90 de zile de la data aprobării cererii. 
   Art. 842. -  Procedura pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 841 se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei. 
   Art. 85. -  (1) Angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, şomeri în vârstă de peste 45 de ani sau şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni. 
   (2) De facilităţile prevăzute la alin. (1), cu excepţia scutirii de la plata contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj, datorată de angajator pentru persoanele respective, beneficiază şi angajatorii care, în raport cu numărul de angajaţi, şi-au îndeplinit obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă persoane cu handicap, precum şi angajatorii care nu au această obligaţie legală, dacă încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani. 
   (3) «abrogat» 
   (4) Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2), anterior termenului de 18 luni, sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare persoană pentru care a încetat raportul de muncă sau de serviciu anterior termenului menţionat, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din motivele prevăzute la art. 83 alin. (2). 
   (5) Angajatorii care încadrează în muncă, potrivit legii, şomeri care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinesc, conform legii, condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, dacă nu îndeplinesc condiţiile de a solicita pensia anticipată parţială, beneficiază lunar, pe perioada angajării, până la data îndeplinirii condiţiilor respective, de o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   (6) Nu beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (1), (2) şi (5) angajatorii care în ultimii 2 ani au fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu persoanele angajate din categoriile prevăzute la aceste alineate. 
   Art. 851. -  Angajatorii care beneficiază de subvenţionarea locurilor de muncă în condiţiile art. 80 sau art. 85 alin. (1) şi (2) şi care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor încadrate pe aceste locuri de muncă, din motivele prevăzute la art. 83 alin. (2), anterior termenelor prevăzute de lege, nu mai pot beneficia de o nouă subvenţie din bugetul asigurărilor pentru şomaj pe o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu. 
   2. Acordarea de credite în condiţii avantajoase 
   Art. 86. -  (1) Pentru crearea de noi locuri de muncă prin înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, precum şi activităţi independente desfăşurate de persoane fizice autorizate se pot acorda, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, credite în condiţii avantajoase. 
   (2) Creditele se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pentru investiţii, inclusiv perioada de graţie de maximum 6 luni şi, respectiv, un an pentru asigurarea producţiei, cu o dobândă de 50% din dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României. 
   (3) În judeţele în care rata medie anuală a şomajului s-a situat peste rata medie anuală a şomajului pe ţară, comunicată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, creditele se acordă în anul calendaristic următor cu o dobândă de 25% din dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României. 
   (4) Beneficiază de credite, în condiţiile legii, cu dobânda prevăzută la alin. (3) şi persoanele în vârstă de până la 30 de ani, care au statut de student pentru prima dată şi urmează studiile la cursuri de zi la o instituţie de învăţământ superior de stat sau particular, autorizată sau acreditată, în condiţiile legii. 
   (5) Creditele prevăzute la alin. (4) se acordă studenţilor care înfiinţează sau dezvoltă, individual ori împreună cu alţi studenţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (4), întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale sau care desfăşoară o activitate economică în calitate de persoană fizică autorizată. 
   (6) În cazul în care în perioada pentru care a fost acordat creditul intervine cesionarea sau înstrăinarea parţială ori totală, prin orice modalitate, a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute de beneficiarii de credite prevăzuţi la alin. (4) către alte persoane decât cele din categoria menţionată, aceştia sunt obligaţi să achite o sumă egală cu diferenţa dintre dobânda prevăzută la alin. (2) şi cea prevăzută la alin. (3). 
   (7) Beneficiarii de credite acordate în condiţiile prevăzute la alin. (2)-(4) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 
   a) să aibă cel mult 249 de angajaţi şi/sau membri cooperatori cu raporturi de muncă sau de serviciu; 
   b) activitatea de bază să se realizeze în producţie, servicii sau în turism; 
   c) pe cel puţin 60% din numărul locurilor de muncă nou-create prin înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii ori de unităţi cooperatiste să fie încadrat personal provenind din rândul şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă; 
   d) personalul încadrat în condiţiile prevăzute la lit. c) să fie menţinut în activitate cel puţin 3 ani; 
   e) locurile de muncă avute în vedere la acordarea de credite în condiţiile alin. (2)-(4) să nu fie locurile de muncă vacante, rezultate în urma încetării raporturilor de muncă a unor angajaţi în ultimele 12 luni premergătoare încheierii contractului de creditare. 
   (8) Şomerii care se obligă să înfiinţeze întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale sau care desfăşoară o activitate economică în calitate de persoane fizice autorizate au prioritate la obţinerea creditelor în condiţii avantajoase. 
   Art. 861. -  (1) Pentru crearea de noi locuri de muncă pentru şomeri, se pot acorda, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de la capitolul "Împrumuturi", fonduri nerambursabile. 
   (2) Fondurile nerambursabile se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create. 
   (3) Fondurile prevăzute la alin. (1) se acordă pentru înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, precum şi activităţi desfăşurate de persoane fizice autorizate, care îşi desfăşoară activitatea în localităţi confruntate cu fenomene de sărăcie şi excluziune socială din cauza nivelului ridicat al şomajului. 
   (4) Localităţile în care se vor acorda fondurile prevăzute la alin. (1), precum şi sumele ce vor fi alocate fiecărei localităţi se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în limitele stabilite prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. 
   (5) Fondurile prevăzute la alin. (1) se acordă întreprinderilor mici şi mijlocii şi unităţilor cooperatiste, cu condiţia ca, pe toate locurile de muncă nou-create, să încadreze în muncă, pe perioadă nedeterminată, şomeri pe care să îi menţină în activitate cel puţin 4 ani, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale înfiinţate de şomeri, precum şi şomerilor care au dobândit calitatea de persoane fizice autorizate să desfăşoare, în mod independent, o activitate economică. 
   Art. 862. -  (1) Pentru acordarea creditelor în condiţii avantajoase sau a fondurilor nerambursabile prevăzute la art. 861, contribuţia beneficiarului trebuie să fie de cel puţin 25% din valoarea proiectului de fezabilitate depus. 
   (2) Creditele în condiţii avantajoase şi fondurile nerambursabile se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, cu respectarea reglementărilor aplicabile în domeniul ajutorului de minimis. 
   (3) Beneficiarii de credite acordate în condiţiile art. 86 sau de fonduri nerambursabile acordate în condiţiile art. 861 au obligaţia de a menţine locurile de muncă nou-create pentru o perioadă minimă de 5 ani. 
   Art. 87. -   (1) Sumele totale care pot fi utilizate pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase, respectiv de fonduri nerambursabile, precum şi cuantumul maxim al acestora, ce pot fi acordate unui beneficiar, se vor stabili prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. 
   (2) Întreprinderile familiale pot primi credite în condiţii avantajoase sau fonduri nerambursabile, proporţional cu numărul membrilor acestora, iar întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale şi persoanele fizice autorizate care desfăşoară activităţi economice, proporţional cu numărul persoanelor angajate sau, după caz, pentru finanţarea propriului loc de muncă. 
   (3) Întreprinderile familiale, întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale şi persoanele fizice autorizate care desfăşoară activităţi economice pot primi credite, în condiţii avantajoase, dacă cel puţin unul dintre membrii întreprinderii familiale, respectiv întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale şi persoana fizică autorizată sunt asigurate în sistemul asigurărilor pentru şomaj şi au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei solicitării creditului. 
   (4) Întreprinderile familiale, întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale şi persoanele fizice autorizate care desfăşoară activităţi economice pot primi fonduri nerambursabile dacă cel puţin unul dintre membrii întreprinderii familiale, respectiv întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale şi persoana fizică autorizată au realizat un stagiu total de cotizare în sistemul asigurărilor pentru şomaj, de minimum 24 de luni. 
   Art. 88. -  (1) În cazul în care persoanelor angajate din rândul şomerilor le încetează raporturile de muncă anterior împlinirii celor 3 ani, respectiv 4 ani de la încadrare, angajatorul este obligat ca, în termen de maximum 60 de zile calendaristice de la data încetării raporturilor de muncă, să încadreze şomeri pe locurile de muncă devenite vacante. 
   (2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) revine angajatorilor şi în situaţia în care persoanele angajate pe noile locuri de muncă create nu provin din rândul şomerilor, pentru cei care beneficiază de credite în condiţii avantajoase. 
   (3) Pe perioada derulării contractului angajatorul nu poate reduce numărul de posturi existent în unitate la data acordării creditului sau a fondului nerambursabil. 
   (4) În cazul în care unul dintre posturile existente la data acordării creditului sau a fondului nerambursabil devine vacant, angajatorul este obligat ca, în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data la care postul devine vacant, să încadreze alte persoane pe locurile de muncă devenite vacante. 
   Art. 89. -  (1) În cazul nerespectării condiţiei prevăzute la art. 86 alin. (7) lit. c), angajatorul va suporta o penalitate egală cu mărimea creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat şi neocupat. 
   (2) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la art. 862 alin. (3) şi art. 88 alin. (1) şi (2), angajatorul va suporta o penalitate egală cu valoarea fondului nerambursabil, respectiv cu mărimea creditului acordat, pentru fiecare loc de muncă creat şi neocupat, proporţional cu numărul de luni neocupate. 
   (3) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la art. 88 alin. (3) şi (4), angajatorul va suporta o penalitate egală cu o parte din mărimea creditului, respectiv a fondului nerambursabil, care s-a acordat, potrivit legii, pentru un număr de locuri de muncă nou-create, egal cu cel al locurilor de muncă desfiinţate sau devenite vacante, proporţională cu ponderea perioadei în care nu s-a respectat această obligaţie în totalul perioadei prevăzute pentru menţinerea sau ocuparea locurilor de muncă, la care, în cazul creditelor, se adaugă dobânda aferentă. 
   Art. 90. -  (1) Beneficiarii de credite în condiţii avantajoase pot solicita din nou credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj dacă au achitat integral creditele în condiţii avantajoase obţinute anterior, inclusiv dobânzile aferente. 
   (2) Beneficiarii unui fond nerambursabil nu mai au dreptul să primească un nou fond nerambursabil. 
   Art. 91. -  (1) Administrarea sumelor alocate din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase sau fonduri nerambursabile se face de bănci sau de agenţii autorizate potrivit legii, cu care Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă încheie contracte în condiţiile prevăzute de lege. 
   (2) Banca sau agenţia de credite care administrează fonduri pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase poartă răspunderea pentru rambursarea sumelor la bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   (3) Taxele şi comisioanele pe care Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă le datorează băncii sau agenţiei de credit pentru administrarea fondurilor pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   Art. 92. -  (1) Procedura şi criteriile de acordare a fondurilor nerambursabile se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 
   (2) Condiţiile de acordare şi rambursare a creditelor, de acordare a fondurilor nerambursabile, modul de stabilire a garanţiilor, organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor pentru desemnarea băncilor şi agenţiilor autorizate să acorde credite, respectiv fonduri nerambursabile, din bugetul asigurărilor pentru şomaj se vor stabili prin norme metodologice comune ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Băncii Naţionale a României. 
   3. Facilităţi acordate angajatorilor 
   Art. 93. -  (1) Angajatorii care încadrează în muncă persoane din rândul şomerilor, pe care le menţin în activitate pe o perioadă de cel puţin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei reprezentând contribuţia datorată de angajator la bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii. 
   (2) Reducerea contribuţiei se acordă începând din anul fiscal următor, pentru o perioadă de 6 luni, şi constă în diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat în condiţiile prevăzute la alin. (1) din numărul mediu scriptic de personal încadrat cu contract individual de muncă din anul respectiv. 
SECŢIUNEA 31
Promovarea participării pe piaţa muncii a tinerilor cu risc de marginalizare socială 

   Art. 931. -   Promovarea participării pe piaţa muncii a tinerilor cu risc de marginalizare socială, prevăzuţi la art. 5 punctul IV3, se realizează de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă prin: 
   a) acompaniament social personalizat; 
   b) activităţi de informare şi promovare a intereselor tinerilor cu risc de marginalizare socială în rândul angajatorilor; 
   c) subvenţionarea locului de muncă. 
   Art. 932. -   (1) Acompaniamentul social personalizat, prevăzut la art. 931 lit. a), se realizează de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă prin intermediul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă teritoriale, în baza unui contract de solidaritate, şi constituie un ansamblu de servicii care se acordă în mod gratuit tinerilor cu risc de marginalizare socială şi constau în: 
   a) informare şi consiliere profesională; 
   b) mediere a muncii; 
   c) plasare în muncă la un angajator a cărui ofertă de loc de muncă a fost selectată ca fiind corespunzătoare pregătirii profesionale şi altor condiţii cuprinse în dosarul întocmit la înregistrarea ca persoană în căutarea unui loc de muncă, în evidenţa agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă. 
   (2) Contractul de solidaritate prevăzut la alin. (1) se încheie între agenţia pentru ocuparea forţei de muncă teritorială şi tânăr pe o durată de până la 3 ani, dar nu mai puţin de un an, în condiţiile în care, la data încheierii contractului de solidaritate, tânărul nu a împlinit vârsta de 26 de ani. 
   (3) Modelul contractului de solidaritate se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi. 
   Art. 933. -   Activităţile de informare şi promovare a intereselor tinerilor cu risc de marginalizare socială în rândul angajatorilor, în vederea integrării pe piaţa muncii a acestor categorii de persoane, vizează: 
   a) conştientizarea şi promovarea prevederilor legii în rândul actorilor regionali, locali şi al partenerilor sociali; 
   b) diseminarea informaţiilor privind avantajele încadrării în muncă a acestor categorii de persoane; 
   c) interacţiunea directă cu angajatorii care dispun de locuri de muncă vacante; 
   d) identificarea de angajatori de inserţie. 
   Art. 934. -   (1) Angajatorii care încadrează tineri cu risc de marginalizare socială, prevăzuţi la art. 5 punctul IV3, şi care beneficiază de acompaniament social personalizat în baza unui contract de solidaritate, denumiţi angajatori de inserţie, beneficiază lunar, conform prevederilor legale, pentru fiecare persoană din această categorie, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de o sumă egală cu salariul de bază stabilit la data angajării tinerilor, dar nu mai mult de două ori valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare la data încadrării în muncă, până la expirarea duratei contractului de solidaritate. 
   (2) Suma prevăzută la alin. (1) se acordă în situaţia în care: 
   a) încadrarea în muncă se realizează în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, până la expirarea duratei contractului de solidaritate sau a unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată; 
   b) locul de muncă pe care este încadrat tânărul este un loc de muncă vacant, care a fost comunicat agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă teritoriale; 
   c) sunt îndeplinite şi alte condiţii prevăzute de dispoziţiile legale, stabilite potrivit prevederilor art. 95, pentru acordarea acestei sume. 
   Art. 935. -   Angajatorii care încetează raporturile de muncă ale tinerilor cu risc de marginalizare socială, anterior datei la care expiră perioada pentru care a fost încheiat contractul de solidaritate, sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă teritoriale sumele încasate de la bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru fiecare tânăr cu risc de marginalizare pentru care a încetat raportul de muncă anterior datei menţionate, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României, în vigoare la data încetării raporturilor de muncă, dacă încetarea acestora a avut loc din motivele prevăzute la art. 83 alin. (2) lit. a). 
   Art. 936. -   (1) Dacă la data expirării perioadei pentru care a fost încheiat contractul de solidaritate angajatorul de inserţie menţine raportul de muncă cu tânărul care a fost încadrat în condiţiile art. 934, atunci beneficiază lunar, conform prevederilor legale, pentru această persoană, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de o sumă în cuantum de 50% din indemnizaţia de şomaj cuvenită conform legii, pe care tânărul ar fi primit-o dacă raporturile de muncă ar fi încetat la acea dată din motive neimputabile persoanei. 
   (2) Valoarea indicatorului social de referinţă, avută în vedere la calculul indemnizaţiei de şomaj la care tânărul prevăzut la alin. (1) ar fi avut dreptul în condiţiile legii, dacă raporturile de muncă ar fi încetat la acea dată din motive neimputabile persoanei, este valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data respectivă. 
   (3) Suma prevăzută la alin. (1) se acordă angajatorului pe perioada menţinerii raporturilor de muncă, dar nu mai mult de 2 ani. 
   Art. 937. -   (1) Sumele prevăzute la art. 934 şi 936 se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat în luna respectivă de persoana pentru care se acordă aceste sume, inclusiv pe perioada concediului de odihnă. 
   (2) Pentru perioada în care raporturile de muncă ale persoanei prevăzute la alin. (1) sunt suspendate, sumele prevăzute la art. 934 şi 936 nu se acordă. 
   (3) Modalitatea privind accesul tinerilor cu risc de marginalizare socială la acompaniamentul social personalizat realizat de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă teritorială, precum şi acordarea sumelor prevăzute la art. 934 şi 936 se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. 
   Art. 938. -   (1) Tinerii cu risc de marginalizare socială, care au încheiat cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă teritorială un contract de solidaritate şi cărora, anterior datei de expirare a acestuia, le încetează raportul de muncă la primul angajator de inserţie, se pot încadra la un alt angajator de inserţie cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, până la expirarea duratei contractului de solidaritate, sau cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. 
   (2) Cel de-al doilea angajator de inserţie beneficiază lunar, conform prevederilor legale, pentru fiecare persoană din această categorie, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de suma prevăzută la art. 934 alin. (1), până la expirarea duratei contractului de solidaritate. 
   Art. 94. «abrogat» 
SECŢIUNEA a 4-a
Prevederi finale 

   Art. 95. -  Procedurile privind accesul la măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă, modalităţile de finanţare şi instrucţiunile de implementare a acestora vor fi elaborate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, vor fi avizate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului. 
   (11) Măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru a căror acordare se prevede, potrivit dispoziţiilor legale, încheierea de contracte sau convenţii cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, se acordă în limita sumelor aprobate în bugetul asigurărilor pentru şomaj cu această destinaţie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare. 
   (12) Măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă finanţate, potrivit prevederilor prezentei legi, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru a căror acordare se prevede, potrivit dispoziţiilor legale, încheierea de contracte sau convenţii cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, nu se acordă angajatorilor instituţii şi autorităţi publice, aşa cum sunt ele definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare. 
   (13) Angajatorii care încadrează în muncă persoane care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea a două sau mai multor măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă a căror finanţare se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, conform prevederilor legale, pot beneficia, pentru persoanele respective, opţional, numai de una din măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă prevăzute de lege. 
   (14) Sumele cuvenite pentru măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru a căror acordare se prevede, potrivit dispoziţiilor legale, încheierea de convenţii cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă teritoriale, se deduc de către angajator din contribuţia pe care acesta este obligat, conform legii, să o vireze în contul bugetului asigurărilor pentru şomaj. 
   (15) În cazul în care suma cuvenită, prevăzută la alin. (14), este mai mare, diferenţa se recuperează prin intermediul agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. 
   (2) Măsurile de sprijin de natura ajutorului de stat, în sensul art. 87 alin. (1) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, prevăzute în prezenta lege, se vor acorda în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007. 
   (3) Acordarea facilităţilor de natura ajutorului de minimis, prevăzute de prezenta lege, se face în baza schemelor de ajutor de minimis, elaborate cu respectarea reglementărilor în domeniu, aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 
   Art. 96. -  (1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă întocmeşte la sfârşitul fiecărui an bilanţuri de ocupare, prin care se evidenţiază efectele măsurilor de stimulare a ocupării, realizate în perioada respectivă. 
   (2) Conţinutul-cadru al bilanţurilor de ocupare se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 
   (3) Bilanţurile de ocupare, pe judeţe şi la nivel naţional, se publică în primul semestru al anului următor în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. 

CAPITOLUL VI
Instituţii şi responsabilităţi în aplicarea prezentei legi 

SECŢIUNEA 1
Instituţii şi organizaţii implicate în realizarea prevederilor prezentei legi 

   Art. 97. -  Pentru realizarea obiectivelor şi măsurilor prevăzute de prezenta lege Guvernul aprobă strategii, planuri şi programe naţionale, în profil de ramură şi teritorial. 
   Art. 98. -  Instituţiile implicate în realizarea prevederilor prezentei legi sunt: 
   a) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale; 
   b) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă; 
   c) ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale; 
   d) organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional; 
   e) prefecturile şi autorităţile administraţiei publice locale; 
   f) Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă. 
   Art. 99. -  Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale are în domeniul ocupării forţei de muncă următoarele atribuţii: 
   a) urmăreşte tendinţele de pe piaţa muncii şi elaborează strategii, prognoze şi programe naţionale privind ocuparea forţei de muncă, formarea profesională a şomerilor şi egalitatea de şanse pe piaţa muncii; 
   b) elaborează şi avizează proiectele de acte normative în domeniul ocupării, formării profesionale, promovării egalităţii de şanse pe piaţa muncii; 
   c) elaborează proiectul bugetului asigurărilor pentru şomaj; 
   d) deleagă anual atribuţiile de ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor pentru şomaj, conform legii; 
   e) urmăreşte, pe baza rapoartelor trimestriale şi anuale, execuţia bugetului asigurărilor pentru şomaj şi exercită controlul asupra realizării politicilor, strategiilor, planurilor şi programelor privind forţa de muncă de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă; 
   f) împreună cu alte ministere şi organe de specialitate realizează şi actualizează Clasificarea ocupaţiilor din România, ţinând seama de schimbările în structura economică şi socială a ţării şi de cerinţele alinierii la standardele internaţionale în domeniu; 
   g) promovează programe, propune acorduri şi implementează proiecte de colaborare internaţională în domeniile ocupării, formării profesionale şi egalităţii de şanse pe piaţa muncii; 
   h) stabileşte indicatorii de performanţă managerială şi nivelul acestora, în baza cărora se încheie, anual, contractul de performanţă managerială cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă; 
   Art. 100. -  (1) Realizarea politicilor, strategiilor, planurilor şi programelor privind ocuparea forţei de muncă şi formarea profesională a şomerilor se înfăptuieşte, în principal, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. 
   (2) Pentru realizarea serviciilor de ocupare şi formare profesională Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă va respecta: 
   a) accesul nediscriminatoriu la serviciile prestate în domeniul ocupării şi formării profesionale; 
   b) neutralitatea în posibilele interese divergente dintre angajatori şi forţa de muncă; 
   c) orientarea activităţii către nevoile persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi ale angajatorilor care se adresează Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin întocmirea planurilor individuale de acţiune şi promovarea unor servicii rapide şi de calitate; 
   d) respectarea caracterului concurenţial al activităţilor de pe piaţa muncii; 
   e) confidenţialitatea datelor personale ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă înregistrate în evidenţa Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă; 
   f) transparenţă în activitatea desfăşurată şi în privinţa rezultatelor obţinute; 
   g) descentralizarea serviciilor şi a procesului de luare a deciziilor; 
   h) adaptabilitatea serviciilor la modificările din mediul social şi economic. 
   (3) Prelucrarea datelor cu caracter personal se face cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. 
   Art. 101. -  Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă prezintă Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse rapoarte trimestriale şi anuale privind executarea bugetului asigurărilor pentru şomaj şi realizarea indicatorilor de performanţă managerială stabiliţi prin contractul anual de performanţă managerială. 
   Art. 102. -  (1) Ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, prin strategiile şi politicile elaborate în domeniile pe care le coordonează, trebuie să asigure creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. 
   (2) În vederea realizării obiectivelor prevăzute la alin. (1) ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot propune în cadrul Comisiei Naţionale de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă strategii, programe şi proiecte de acte normative privind ocuparea şi formarea profesională a forţei de muncă. 
   Art. 103. -  (1) Organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale, reprezentative la nivel naţional, participă în condiţiile prevăzute de lege la elaborarea şi implementarea programelor şi măsurilor privind piaţa muncii. 
   (2) Organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional vor fi consultate la elaborarea de acte normative care privesc ocuparea forţei de muncă. 
   Art. 104. -  Prefecturile şi autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să monitorizeze evoluţiile de pe piaţa muncii în plan teritorial, să participe activ la elaborarea şi realizarea măsurilor de îmbunătăţire a ocupării persoanelor neîncadrate în muncă şi să sprijine activitatea agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă. 

SECŢIUNEA a 2-a
Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă 

   Art. 105. -  Se înfiinţează Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă, denumită în continuare Comisia Naţională de Ocupare. 
   Art. 106. -  Comisia Naţională de Ocupare are, în principal, următoarele atribuţii: 
   a) supune atenţiei Guvernului strategii şi politici pentru creşterea nivelului şi calităţii ocupării forţei de muncă, în corelaţie cu programele de dezvoltare economică şi socială, pe baza cerinţelor la nivel naţional şi european; 
   b) stabileşte direcţiile dezvoltării resurselor umane la nivel naţional, în profil de ramură şi teritorial; 
   c) asigură armonizarea programelor de dezvoltare a resurselor umane finanţate din fonduri publice sau din alte surse; 
   d) face propuneri pentru elaborarea unor acte normative privind ocuparea forţei de muncă şi de îmbunătăţire a legislaţiei în acest domeniu; 
   e) pe baza tendinţelor dezvoltării economice şi sociale şi a evoluţiilor pe piaţa muncii, face propuneri pentru iniţierea unor măsuri proactive de combatere a şomajului prin politici fiscale, ajustări structurale, reconversie profesională. 
   Art. 107. -  (1) Comisia Naţională de Ocupare este alcătuită din reprezentanţi ai ministerelor, agenţiilor şi departamentelor din subordinea Guvernului sau autonome, la nivel de secretar de stat, şi din preşedinţii organizaţiilor sindicale şi asociaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional. 
   (2) Preşedintele Comisiei Naţionale de Ocupare este ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice. 
   (3) Componenţa Comisiei Naţionale de Ocupare va fi stabilită pe baza nominalizărilor din partea ministerelor, sindicatelor şi patronatelor şi se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice. 
   (4) Secretariatul Comisiei Naţionale de Ocupare este asigurat de direcţia cu atribuţii în domeniul ocupării forţei de muncă din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. 
   Art. 108. -   Comisia Naţională de Ocupare poate propune elaborarea de către instituţiile de specialitate a unor studii, rapoarte şi analize privind piaţa muncii, care pot fi finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj sau din alte surse de finanţare. 
   Art. 109. -   Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale de Ocupare este elaborat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi este supus spre aprobare acesteia. 
CAPITOLUL VII
Răspunderea juridică 

   Art. 110. -  Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală. 
   Art. 111. «abrogat» 
   Art. 112. «abrogat» 
   Art. 113. -  Constituie contravenţie următoarele fapte: 
   a) nerespectarea prevederilor art. 10; 
   b) neutilizarea Clasificării ocupaţiilor din România prevăzute la art. 15; 
   c) nedepunerea declaraţiei prevăzute la art. 21, pentru perioade ulterioare datei de 1 ianuarie 2011; 
   d) «abrogat» 
   e) nerespectarea prevederilor art. 41 alin. (2); 
   f) nerespectarea prevederilor art. 50; 
   g) nerespectarea prevederilor art. 100 alin. (2) lit. e); 
   h) necomunicarea datelor şi informaţiilor, altele decât cele prevăzute la lit. k), solicitate în scris de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă teritoriale, pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege; 
   i) furnizarea, fără acreditarea prevăzută de lege, a serviciilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă. 
   j) neeliberarea de către angajator, persoanelor cărora le încetează raporturile de muncă sau de serviciu, a documentelor prevăzute de legislaţia în vigoare, necesare pentru certificarea stagiului de cotizare realizat în sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stabilirea dreptului la indemnizaţie de şomaj. 
   k) necomunicarea datelor, informaţiilor, precum şi neprezentarea tuturor înscrisurilor şi oricăror altor date şi documente solicitate de organele de control ale agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă teritoriale, în timpul desfăşurării controlului şi în scopul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege; 
   l) nedepunerea, la solicitarea agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă teritoriale, a declaraţiei lunare privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2011. 
   Art. 114. -  (1) Contravenţiile prevăzute la art. 113 se sancţionează după cum urmează: 
   a) cele prevăzute la lit. a), b), f), h) şi j), cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei; 
   b) cele prevăzute la lit. e), g), i), k) şi l), cu amendă de la 5.000 de lei la 10.000 de lei; 
   c) cea prevăzută la lit. c), în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare. 
   (2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), această posibilitate fiind expres menţionată în procesul-verbal. 
   Art. 115. -  Amenzile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice. 
   Art. 116. -   (1) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art. 113 se realizează de organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Inspecţiei Muncii, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi de către alte organe care, potrivit legii, au dreptul să efectueze control. 
   (2) Organele de control măsuri active ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi ale structurilor sale teritoriale vor constata şi vor sancţiona contravenţiile prevăzute la art. 113 lit. a), d), e), h), i), j) şi k), precum şi contravenţia prevăzută la lit. f), în ceea ce priveşte nerespectarea art. 50 alin. (3). 
   (3) În situaţia în care Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin structurile sale teritoriale, constată contravenţia prevăzută la art. 113 lit. c), sesizează Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în vederea aplicării sancţiunii prevăzute de lege. 
   Art. 1161. -  Controlul respectării obligaţiilor privind încadrarea în muncă şi menţinerea raporturilor de muncă, asumate de angajatorii care au beneficiat de subvenţii, credite sau fonduri nerambursabile din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi de facilităţi în temeiul art. 93, se efectuează de către organele de control măsuri active din cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care vor constata şi vor aplica, după caz, sancţiunile prevăzute de prezenta lege. 
   Art. 117. -  Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei legi constituie venituri la bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   Art. 118. -  Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. 
   Art. 119. -  (1) Litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii. 
   (2) Litigiile privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj se soluţionează în regim de urgenţă, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel. 

CAPITOLUL VIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale 

   Art. 120. -  (1) Persoanele care solicită dreptul la ajutor de şomaj, ajutor de integrare profesională sau alocaţie de sprijin înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi beneficiază de acest drept în cuantumul, pe durata şi în condiţiile stabilite de Legea nr. 1/1991 republicată, cu modificările ulterioare. 
   (2) În aceleaşi condiţii beneficiază persoanele prevăzute la alin. (1) de drepturile care le-au fost suspendate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi şi care au fost repuse în plată după această dată. 
   Art. 121. -  Plata ajutoarelor de şomaj acordate potrivit Legii nr. 1/1991 republicată, cu modificările ulterioare, şi a sumelor acordate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997 privind măsurile de stimulare a persoanelor fizice şi juridice pentru încadrarea în muncă a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 162/1997, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi, se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 
   Art. 122. -  (1) Persoanele cărora li s-a stabilit ajutor de şomaj şi a fost suspendat pe perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii, iar repunerea în plată a acestui drept are loc înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, beneficiază de ajutorul de şomaj stabilit. 
   (2) Persoanele cărora li s-a stabilit ajutorul de şomaj şi a fost suspendat pe perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii, iar data repunerii în plată este ulterioară datei intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de indemnizaţie de şomaj stabilită în condiţiile acestei legi. 
   Art. 123. -  Persoanele fizice sau juridice care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au încadrat absolvenţi în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 162/1997, beneficiază de aceste măsuri în condiţiile stabilite de această ordonanţă de urgenţă. 
   Art. 124. -  Persoanele disponibilizate în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, cu modificările şi completările ulterioare, după data intrării în vigoare a prezentei legi, în cadrul unor etape prevăzute în programe de restructurare aprobate sau contracte de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de indemnizaţie de şomaj în condiţiile prevăzute de prezenta lege. 
   Art. 125. -  Indemnizaţia de şomaj se plăteşte titularului ori mandatarului acestuia stabilit prin procură specială. 
   Art. 126. -  Cererile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj, precum şi toate actele procedurale în legătură cu stabilirea acestui drept sunt scutite de orice fel de taxă de timbru. 
   Art. 127. -  (1) Indemnizaţia de şomaj şi celelalte drepturi stabilite prin prezenta lege, cu excepţia celor prevăzute la art. 72-75 şi 80, se reactualizează ori de câte ori se modifică valoarea indicatorului social de referinţă. 
   (2) Valoarea indicatorului social de referinţă se poate modifica prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de indicele de creştere a preţurilor de consum prognozat an/an anterior. 
   Art. 128. -  Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 martie 2002. 
   Art. 129. -  În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în baza propunerilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, va elabora norme metodologice de aplicare a acesteia, precum şi criterii de acreditare a furnizorilor de servicii prevăzute la art. 55 şi 56, care vor fi aprobate prin hotărâri ale Guvernului. 
   Art. 130. -  La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: 
   a) Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 14 septembrie 1994, cu modificările şi completările ulterioare; 
   b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997 privind măsurile de stimulare a persoanelor fizice şi juridice pentru încadrarea în muncă a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 iulie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 162/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 24 octombrie 1997; 
   c) Hotărârea Guvernului nr. 456/1997 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997 privind măsurile de stimulare a persoanelor fizice şi juridice pentru încadrarea în muncă a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 27 august 1997; 
   d) Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 307/1994 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind procedura de primire şi soluţionare a cererilor de plată a ajutorului de şomaj, a ajutorului de integrare profesională şi a alocaţiei de sprijin, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 23 noiembrie 1994; 
   e) Hotărârea Guvernului nr. 288/1991 privind calificarea, recalificarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a şomerilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 20 februarie 1996; 
   f) Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 435/1995 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea, desfăşurarea şi absolvirea cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare şi a altor forme de pregătire profesională a şomerilor şi a Normelor de înfiinţare, organizare şi funcţionare a centrelor de calificare, recalificare şi perfecţionare a şomerilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 15 martie 1996; 
   g) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi. 

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. 


PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU


    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. 


p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ


    Bucureşti, 16 ianuarie 2002. 
    Nr. 76.